Bufonada

100bucks for the homeless look

noreply@blogger.com (Daria) — Thu, 05 Mar 2009 07:41:00 +0000

A venit primavara.

De craciun mi s-a lamentat Maria ca sunt insensibila si ca gata, nu mai vorbeste cu mine, era iar perioada aia a saptamanii cand se hotaraste sa-si schimbe total viata si sa se inconjoare numai de ingeri si figuri materne. Ca de obicei am incheiat politicos conversatia facand o analogie intre ea si gagica-su si fecioara maria si iisus. De altfel cam irelevanta in discutie dar suficient de jignitoare si groteasca cat sa ma faca sa zambesc. De dorul conversatiilor naturale si mai putin dramatice dintre fete nu mai comunic cu nimeni. Sunt fata care nu comunica. Nimeni nu stie ce se intampla aici. Mai ies cu Joe la o bere si o ascult vorbind despre intamplarile legate de defecarea iepurelui ei si de chestiile amuzante pe care le face tac-su, in teorie un fel de superman si seinfeld doi in unu, in realitate o gorila irascibila. Bineinteles, nu-i spun niciodata asta, in principal pentru ca nu comunic. Si apoi mi-e frica de ta-su care aude ca... un animal care aude foarte bine.
La randul ei nici prietena mea nu mai comunica.
[pe fond se aud viori plangand]

A fost trista si igrasioasa viata, pe de alta parte acum vin Franz Ferdinand in RO!!! ta-na-na-na well that was easy, waiting, everything's easy now ...
Am dormit toata iarna, jur. Abia m-am dat jos din pat si ma suna un numar bizar, cu prefixul nu stiu carui principat (am verificat). Raspund entuziasmata crezand ca e Dumnezeu (care traieste in strainatate si are numar de telefon misto), cu un fel de chiot disperat. Dupa trei luni de somn cu halucinatii sub un elefant era de asteptat sa ma supra-invapaiez la prima intamplare ordinara cu potential de miracol. Era scoala care, observand ca nu mai raspund la numerele romanesti, a trimis o eleva din pantelimon in principatu ma-sii ca sa ma sune de-acolo si sa poata vorbi iar cu mine despre marea nenorocire a anului si aparent a vietii mele: media neincheiata la sport. Nu stiu cum au reusit asta. Am fost ieri, am alergat, am batut din palme si am stat sa fiu mangaiata pe cap. Apoi am mers la cumparaturi, sezonul acesta vine cu the sad homeless look cu ochii rosii de la dracu stie ce solutii ingerate cu o zi inainte. Se asorteaza la breakfast in Auchan.

nu stiu

noreply@blogger.com (Daria) — Wed, 19 Nov 2008 09:59:00 +0000

M-am trezit cu o durere de cap si fara cearsaf. "Azi nu e o zi buna pentru nimic, cand m-am culcat sigur aveam cearsaful cu pisicutze". Am vrut sa iau un Piafen dar flaconul era expirat in 2003. Prin urmare am luat mai multe.
In ciuda eforturilor mele de a nu ma duce la scoala (de fiecare data cand am iesit din casa mi-am pus chiloti peste pantaloni, doar ca sa nu fiu tentata sa intru), la intoarcere s-a dovedit ca singura materie care mi-a simtit lipsa este educatia sportiva, acea ora tinuta o data la doua saptamani cu o femeie care ne pune sa ne departam picioarele, sa revenim la pozitia initiala apoi sa ne tavalim si rostogolim pe toata suprafata salii de sport. Ii place sa aiba propria ei armata de mopuri umane ca apoi sa-si clateasca ochii in luciul parchetului in timp ce-si freaca palmele cu frenezie. Este inuman. Voi incerca sa-mi justific lipsa de prezenta explicand ca am ales optionalul echivalent in utilitate si grad de umilire, acela pentru care ne adunam intr-o sala de clasa si ne bagam capul in rahat in timp ce inregistram melodii de Rihanna pentru negrisorii surzi din Zimbabwe.
In afara noii mele dusmance care ma storceste din privire la gandul ca a ramas cu un colt de sala nelustruit din cauza chiulului meu, toate sunt bune si frumoase. Si palpitante. Cateodata arunc cu hartie inmuiata in cafea in Cristina si privesc cum cade pe parchet. "Extraordinar! Va prezint Domnisoara Teflon! Nimic nu se lipeste de ea!". Cateodata mai stam pe o bordura de langa liceu si asteptam sa primim un SMS ca sa simtim ca socializam.
-Ai primit ceva?
-Mnu. Tu?
-Nimic.
Se lasa o tacere tampita si incerc sa m-aud gandind dar nimic. Poate daca-mi lipesc urechea de cap... Da,da! Acum aud ceva! este un caine rostogolindu-se. Ce bine, cafeaua de dimineata a inceput sa-si faca efect, in capul meu este viata din nou. Se aude un mobil.
-Mesaj????
-MESAJ!!!!
-de la cine de la cine?? Hai deschide-l!!!
-stai, imi tremura mana... da ... da.... gata! E de la numar necunoscut ... Fir-ar ...
-Ce?
- zice "Muie". Ce naiba?

Si se lasa aceeasi tacere. Cateodata ma gandesc daca ar fi mai constructiv sa ne ducem pur si simplu la ore. Dar nu-mi place sa-mi incarc mintea cu genul de ganduri care trezesc doua voci in capul meu:
[vocea Hugh Grant]: eu zic ca daca ma duc la ora o sa fiu mai desteapta
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: dar daca raman aici pot sa stau degeaba.
[vocea Hugh Grant]: n-ar trebui sa stau degeaba.
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: mi-e lene sa urc scarile.

E obositor. De fiecare data cand suna fixul tresar, ar putea fi Constiinta mea care incearca de cateva saptamani bune sa dea de mine. Sau mai rau, aia de la job-ul din vara lui 2007, care de-atunci tot vor sa le dau un cont in care sa-mi bage banii castigati pe 2 zile, 14lei. Nu le raspund niciodata pentru ca am impresia ca lucreaza pentru Diavol.

psycho dad

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 12 Oct 2008 14:16:00 +0000

Baiat: Hai sa dansam!
eu: Ok, dar mai incolo, cand pun astia o melodie mai (sa zic marfa sau misto?) misto (rahat, trebuia sa zic marfa).
Baiat: Mai vrei ceva de baut?
eu: pai ... (Oh,nu! Mi s-a golit paharul, acum nu mai am niciun motiv sa stau singura la masa si in curand colegele mele ma vor observa si-or sa creada ca nu stiu sa have fun in cluburi. Trebuie sa fac ceva. A, uite, Cristina se pupa cu un rockeras pe care abia l-a cunoscut, ma duc sa rad de ea) nu, mai incolo poate, un mojito.

Nu stiu de ce ne ducem mereu in Revenge, e un cubulet de club in care, intr-o sambata noapte de toamna, n-ai loc. Pur si simplu n-ai loc, n-ai loc sa te misti, n-ai loc sa gandesti, n-ai loc sa ai o parere, n-ai loc nici sa te enervezi ca nu poti sa ajungi la baie. Sa fie magia curvelor care danseaza cateodata la bara pe melodii total nepotrivite care ne tot face sa revenim aici?

-pardon, te rog, numai putin sa trec! (aici o sa mor)

Am inteles ca n-o sa ajung niciodata la Cristina in ingramadeala aia - foarte subtil, Dumnezeu, foarte subtila metafora! - asa ca am facut pogo spre iesire si Cristina in urma mea

ea: Vin si eu afara.
Eu: ok (ce misto ar fi sa se legalizeze prostitutia si sa fie asa, filiale in toate zonele importante. Sa auzi o conversatie din treacat "au pus prostituate si la Iancului"). Ah, uite-l pe Victor, hai sa-l salutam! (hai sa fugim departe, departe, noi doua, mana-n mana, undeva intr-o cabanuta, in pustietate,unde sa nu mai fim niciodata nevoite sa ne gandim la el).

-Buna (mi-e frig si frica, frig, frica, frig, frica)
Victor: Ce faci, ma?
eu: Super (m-am saturat de viata asta)

Nu-l mai vazusem de la Dezastru. Cand s-a facut frig am intrat inauntru. Ramasese doar o curva cocotata pe bar.

Baiat: Mojito.
Eu: Aaaa mersi! (sete, multumesc!)
Baiat: Vii peste o saptamana in Vama?
Eu: Hmm (oare vrea sa fim prieteni?) Nu prea am bani (n-am bani).
Baiat: Am eu casa acolo, si vedem cine ne duce cu masina.
Eu: Oricum trebuie sa-ti dau bani pe cat stau, ce naiba (daca as fi cu el n-ar mai trebui sa platesc niciodata cazare. Niciodata. Viata mea ar fi o permanenta vacanta la mare)
Baiat: A dat Franta gol, sau ce dracu ...
eu: ... (cred ca e timpul sa mai am o relatie)
baiat: Nu inteleg, cine a dat gol?
eu: ... (totusi n-am mai avut un prieten de 4 luni, nu e normal pentru varsta mea. Deja parca au inceput astea sa devina suspicioase. Da, e timpul)

Am pornit spre casa, continuand sa visez la acel lant de prostituate, la o lume mai draguta. Era 6 dimineata cand m-am bagat in pat, pasarile cantau, se lumina romantic de zi, tata a spart usa de la scara pentru ca interfonul era stricat ... parul din parti ravasit peste chelie si nicio explicatie. M-am bagat la loc in pat si mi-am amintit de:

Good day sunshine

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 05 Oct 2008 08:09:00 +0000

Lucrurile devin ciudate. De la un timp viata pare sa fie o interminabila pauza de tacere stanjenitoare cu Dumnezeu. Ieri pe strada a dat un caine peste mine, mergea cu fata in pamant, ca un barbat la costum care intarzie la o intalnire. Am fost atat de speriata ca mi-am anulat excursia la munte si m-am bagat in pat.

"Nu. Nu,nu,nu,nu. Trebuia sa-i zic vreo doua. Ce cauti sa fii caine daca ai serviciu? saaau .. Tu nu te uiti pe unde mergi in patru labe? sau...". Dar aceeasi tacere stanjenitoare. Venisem de la liceu unde, printre versuri de Bacovia, Cristina isi punea din minut in minut urmatoarea problema: "Mai avem alcool? Hai ca nu se uita profa!"
"Ti-am zis ca nu!" ma rastesc eu si-o plesnesc peste mana. "O sa ne vada astea si stii ca ele vor orice bem noi. 'Cafeaaaa?? Vreau si eu!!!! Cacat??? Vreau si eeeu!' Toata lumea vrea sa fie ca noi, fata! Sau asta era in alt film?"
Pe culoarele liceului a inceput sa umble fantomatic Anticristul. O fata micuta si inspaimantatoare care arata ca un drac. Si pe care am vazut-o ieri zburand pe orizontala la geamul meu. Ma jur. Eu ma gandeam sa ma imprietenesc cu ea pentru ca pare sa stie chestii. "Daaa in sfarsit vom mai avea si noi o prietena" zice Cristina batand din palme. "Poate are haine mai misto pentru papausile Barbie!" zice ea revenind la stadiul de fetita de 7 ani. Iarba are efectul asta asupra ei, mai ales cand vrea mult mult de tot sa fie cu mintea in alta parte. In baia fetelor, cea de la etaj, este un wc incapator, nu ca celelalte, aici poti dansa, poti canta. Este wc-ul de lux al liceului, are si fereastra, e ca o mica casutza. "Cineva" prea entuziasmat a stricat incuietoarea asa ca nu mai este folosit pe post de wc, este doar o casutza. E casuta pe care ne-o facusem eu, Cristina si Maria cand eram mici, cu mult inainte sa ne cunoastem, in cutia de la TV.

Pentru ca acasa nu mai sunt in siguranta de cand a intrat o libelula in camera mea si n-a mai iesit, s-a ascuns pe undeva. Acum traiesc cu frica in mine, stiind ca oricand m-ar putea lua prin surprindere.

O inmormantare ieftina la Straulestiul neamului mi-a reunit familia. Mama e inca amutita de noutatea fenomenului de divort finalizat dar fost sot replantat fara comentarii in vechiul lui dormitor si refuza sa creada ca asta se intampla de-adevaratelea ignorandu-i complet prezenta, ceea ce face faptul ca nu mai poate sa intre in propriul ei dormitor destul de amuzant. Apartamentul asta devine casa mortilor vii, ceea ce inseamna ca diminetile sunt mult mai linistite si prielnice cafelei de dimineata.

O alta veste buna este ca am un filtru de cafea foarte dragut.

Canutza om sucit si prietenii

noreply@blogger.com (Daria) — Tue, 23 Sep 2008 12:53:00 +0000

A inceput iar scoala si eu, salvatoarea nerecunoscuta a elevilor pierduti de pretutindeni, imi continui lupta salbatica si nejustificata impotriva a orice se nimereste in fata mea intr-unul dintre multele momente de amnezie, brusca schimbare a personalitatii sau pierdere totala a sperantei insotita de obicei de un concert de vioara. Astfel, noaptea ma strecor in spatele liceului si vandalizez un indiciu important fara de care locuitorii din zona respectiva ar fi pierduti: tablia pe care scrie sectorul 2. Instructiuni: se ia un marker, se taie doiul si se scrie 1. Apoi se alearga furtunos inspre negura noptii si, intre doua accese de ras malefic se striga cu ecou: "V-am facut-oooo...". Urmatorul pas este intoarcerea cladirii cu spatele. Astfel, toata lumea va fi confuza si va incepe sa planga de necaz.

E dragut ca avem un nou profesor de franceza, inadaptat universal, zambeste constant, are din cand in cand impulsul de a iesi pe usa in mijlocul conjugarii pe tabla a verbului manger si isi suceste tot corpul cand apuca un pix in mana. El este Canuta om sucit in viata de apoi, rebotezat in apa academica si trimis sa fie subminat si umilit si subapreciat de razboiul hormonilor.

Cum soarta ne-a asezat pentru al 4-lea an in aceeasi banca, eu si Cristina am inceput sa fim iar prietene, desigur, cu ocazionalele lovituri 'neintentionate', jigniri mascate, slabirea suruburilor de la scaun, presararea pranzului cu otrava pentru soareci si alte mici imperfectiuni in relatia noastra, de altfel perfect normale pentru acest anotimp ploios.
E trist ca ne uram da' continuam sa fim pe aceeasi lungime de unda.

Aaaaa ia sa ma uit eu la noul epsiod Gossip Girl. Ce ma enerveaza ca l-au bagat pe lordu ala printre personaje.

Viorica de la Clejani

noreply@blogger.com (Daria) — Tue, 26 Aug 2008 10:48:00 +0000

ia sa mai pun eu un videoclip aici:

like a record baby round round

noreply@blogger.com (Daria) — Fri, 22 Aug 2008 12:03:00 +0000

Avusesem un vis ciudat si n-am vrut sa mor singura asa ca am luat telefonul si-am sunat-o pe Maria: "Vin si eu maine-n Vama!". M-am ridicat din pat si pentru un moment am crezut ca sunt in piata si-am inceput sa dau coate multimii ca sa pot ajunge la bucatarie. In 5 secunde iesisem invingatoare, nimeni n-a reusit sa ma opreasca. Da, am facut ce-am vrut eu. M-am prabusit pe gresie.

Pe tren Cristina iar dormea fara sa respire, iar face glume de-astea, ca atunci cand m-am imbatat si am vrut sa chem salvarea pentru ca nu i se misca pieptul cand dormea. Ma furisasem pe varfurile picioarelor pana la telefon, ca sa n-o trezesc cand e moarta (ar fi putut fi irascibila), cand am fost prinsa.

In cort a fost frig ca dracu', m-am trezit cu febra, cu ochii umflati si cu fundul Cristinei in stomac. M-am bagat la dus, am asteptat sa curga apa calda 7 zile si 7 nopti apoi m-am spalat cu rece. 6 dimineata, m-am asezat singura la masa din curte si la picior am gasit o sticla de vin pe care scria: "Daria are voie sa bea". Mi-am facut noi prieteni care-mi lasa indicii pe sub mese si prin copaci.

In sfarsit au inceput copiii sa se joace si cu mine.

Noaptea pe plaja se auzea Dead or Alive. Cristina nu dansa pentru ca un baiat cu care venisem intrase in coma alcoolica si trebuia sa arate ca-i pasa, se antrenase intr-o conversatie amanuntita cu niste oarecare vizavi de ce s-a intamplat, cine cum a participat, altii ca ea care simt nevoia sa-si inventeze tragedii din plictiseala.

M-am asezat la mal sa astept rasaritul. Nu se mai auzea muzica, marea era linistita, doi barbati alergau in viteza spre mine!!!!! "Sa vezi ca astia vor sa-mi fure slapii, altfel de ce s-ar grabi asa? Pai n-au mai vazut ei slapi ca astia ...slapi de slapi, 5lei, nu ca rahaturile lor de 3lei!". Mi-am strans puternic slapii in brate si cei doi m-au depasit cu mana goala. "Asa! Fugiti! Cred si eu!".

repressed or obsessed or something with essed

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 10 Aug 2008 10:56:00 +0000

Am revenit la cel mai misto serial al copilariei mele (acum pot sa vorbesc si eu asa pentru ca am facut 18 ani si fac ce vreau si nimeni nu ma poate opri si este corect din punct de vedere matematic daaa!) Maddie si David. Si scena mea preferata:

Cei doi detectivi particulari care scapa mereu nevatamati din focuri de arme, la fel de frumosi si coafati. Pentru ca am zis ca o sa crap daca ma mai uit la un singur film, serial cu femei care se lauda cu darul lor de a manipula barbatii sau care vorbesc despre cum n-au facut inca sex cu iubitul lor pentru ca vor sa vada daca e suficient de barbat ca sa stea cu ele pentru toate celelalte parti care, potrivit gandirii lor, sunt neinteresante si atat de neplacut de parcurs ca merita un premiu cel care suporta (acum ca am 18 ani am si dreptul de a vorbi despre "filmele din ziua de azi" care nu se compara cu "ce era pe vremuri". Ce incitant, abia astept sa ies in lume sa vorbesc cu oamenii)
Dar la ce in numele lui dumnezeu-esti-acolo-sunt-tot-eu m-am gandit cand am decis ca este ok sa vorbesc cu oamenii? Nu stiu care e problema mea de spun toate lucrurile alea, mi-ar placea sa am un Iisus minuscul cu mine cand sunt in oras, unul care sa ma ciupeasca atunci cand incep sa spun ceva care ma face sa par uncool. "Rau, Daria, rau! nu asa iti faci prieteni! Rau!". Peste cateva zile ma duc la mare cu fostul meu si gagica-sa care e colega mea de clasa al carui fost prieten era leit cu asta. La chestii de-astea spun eu un "da" infocat. Foca hihi ce dragute sunt focile

Pana una-alta am inceput sa ma filmez dimineata cu webcamul ca sa-mi examinez mai apoi purtarea. Acum stau si-astept sa fac ceva interesant.

MEXICANS!

noreply@blogger.com (Daria) — Fri, 08 Aug 2008 09:43:00 +0000

in seara asta ne uitam la

in loc sa socializez in orash. Seara asta va fi pentru mine si inceputul meu de schizofrenie

sufletul meu pereche

noreply@blogger.com (Daria) — Thu, 07 Aug 2008 15:42:00 +0000

Saraca de mine, singuratatea m-a ajuns. Stand pe o banca langa Maria vantul care ar fi trebuit sa bata dintr-o parte ca sa arat melancolica imi bate din spate si imi intra parul in paharul de bere, in ochi, in gura. Incerc sa vorbesc cu Maria, sa-i spun ce simt, dar va dati seama ca nu puteam sa ma intorc cu fata spre ea pentru ca n-ar fi fost suficient de dramatic, trebuie sa te uiti fix in fata cand ii zici ceva serios persoanei din stanga ta. Se poate sa-i fi fost putin greu sa ma ia in serios din cauza profilului ciudat de par falfaind, mai ales ca ei ii batea vantul din directia opusa si eu pur si simplu paream sa ma prostesc cu parul meu.

N-am cu cine sa vorbesc despre multe lucruri. Cred c-o sun iar pe prostituata aia. Doar sa stea cu mine si sa ma asculte, n-am nevoie de mai mult. E mai ieftina decat un psiholog si e amuzanta pentru ca atunci cand se prabuseste cu capul pe masa fara un motiv anume i se vad chilotii cu ata la spate. Si daca o trag de par se ridica automat la loc in sezut.

Si iar il simt pe bunica-miu respirandu-mi in ceafa. Ma urmareste oriunde merg de la un timp, n-are ce face, nu mai are nici loc de odihna pentru ca anul asta s-au implinit 7 ani de la moartea lui si ar fi trebuit sa se duca cineva la Straulesti sa plateasca o taxa ca sa-l tina in continuare in pamant. Am uitat, voi sa nu faceti asta! Aveti grija de mortii vostrii pentru ca daca nu au mormant si incearca sa se rasuceasca o sa ajunga sa se rostogoleasca prin toata lumea. Ceea ce ar fi cam caraghios.

Bunica-mea nu stiu daca a uitat si ea sau s-a saturat sa fie nevasta-sa dupa 44 de ani in care s-a simtit vinovata si vorbita pentru ca sta cu un sot violent. Pentru ca e o rusine sa iubesti un om defectuos pe dinauntru desi nu e rusine sa iubesti un om hidos la suprafata. Ca si cum infatisarea ar fi mai nobila decat caracterul prin definitie, desi suntem la fel de blocati in sufletul nostru precum suntem in corpul nostru. Ma enerveaza persoanele care cred ca lumea asta ar fi mai buna daca am putea trece de aparente nasoale ale fizicului, de situatia materiala, de educatie si in acelasi timp sa putem renunta la o persoana imediat cum incepem sa observam ca reflecta un "maruntis" dintr-asta asupra noastra - insomnii, vanatai,bani pierduti.

Problema oamenilor este ca dau definitia unei vieti de calitate in functie de ce au sau vor putea avea ei. Sau, daca ii prinzi intr-o depresie, in functie de ce-si doresc sa aiba. N-ai cum sa nu gresesti cand ii spui cuiva ce fel de oameni trebuie sa-si tina aproape. Nu poti sa-i zici unui obez sa nu-si faca tocmai acum o familie daca nu-si iubeste cu adevarat iubita pentru ca zana visurilor lui va veni intr-o zi, pentru ca nu suntem in filme si o sa moara singur daca nu coboara standardele. Nu poti sa-i zici femeii care-si ia din cand in cand o palma de la sot ca trebuie sa-l paraseasca, pentru ca a ramas fara prieteni si prima persoana care vine s-o ia in brate dupa ce si-a luat bataie este tot cel de la care a luat-o. Nu poti sa-i spui unei prietene sa nu se mai oboseasca sa-i raspunda la telefon badaranului de care e indragostita cand stii ce fericita ar fi daca ar renunta la mandrie si l-ar ierta ca o fraiera. Oamenii rareori se trezesc in capcane pe care nu le-au cautat cu lumanarea.

Iar mi-am comandat niste apa de ploaie de la un plafar online pentru ca il ador pe tipul care mi le aduce la usa, e acelasi de fiecare data. De data asta au fost doua creme pentru cresterea mai rapida a parului. Ma duc sa ma spal, sa-mi prind parul, sa ma fardez pentru cele 5 secunde pe care le voi petrece alaturi de sufletul meu pereche hihi. Ii las si ciubuc, ca n-am bani schimbati. Sunt sigura ca si el ma iubeste si va pastra cei 4lei de la mine pentru totdeauna, ii va inrama si-i va pune pe perete, deasupra patului.

creepy girls day out

noreply@blogger.com (Daria) — Mon, 04 Aug 2008 10:38:00 +0000

sunt o fetita fara degete (asta e pasul 2 in a-mi rezolva problemele, dupa Aguilera):

si apoi camera mea s-a regasit si ea si dupa ce m-au inundat vecinii de sus si tavanul a inceput sa curga a aparut curcubeul. tananana

mentirosaaa!!!

noreply@blogger.com (Daria) — Wed, 30 Jul 2008 12:37:00 +0000

E ciudat cum fiecare om din anturajul meu si-a gasit un altul care sa-i scoata la suprafata si sa-i frece incontinuu o slabiciune nenaturala, pana atunci usor de inhibat. Nu stiu daca asa ar trebui sa fie viata, dar aici oamenii isi gasesc un prieten si innebunesc. Si raman cu el.
Poate conceptul de rebeliune s-a tocit si s-a ridiculizat asa de mult in ultimul timp ca un om care se mai vrea cinic in ziua de azi, intr-un mediu ca asta, se razvrateste impotriva a TOT, doar ca sa fie sigur ca acopera tot ce trebuie fara sa para o moara stricata. Impotriva celorlalti, impotriva lui, si-asa apare rebelul pierdut in sinea lui, existential, degenerat. Ne rasculam impotriva noastra ca si cum ne-am fi creat propriul teren de joaca pe care sa ne exersam abilitatile de lupta pentru cand va veni viata adevarata. Mirror kissing.
Reusim doar sa nu ne mai fie frica de cine suntem si de ce-am putea fi si suntem pe cale sa ne transformam in niste monstruleti paranoici care-si cresc mai multe captele gandindu-se c-o sa le creasca oricum si trebuie sa se obisnuiasca de pe-acum cu ele. Eu cred ca in mansarda unora e cate-o mica greseala care, daca e identificata, declanseaza frica de a fi anormal si, prin urmare, aparitia problemelor inventate.
Si e ciudat cum ne gasim unii pe altii astfel incat sa ne putem face de cap in felul asta si totusi sa nu iesim in evidenta pentru ca ne 'scuzam' reciproc, unul este alibiul celuilalt. E o prostie sa cautam persoanele cu care ne potrivim in felul asta, e o moda bizara. Da' se simte asa de bine cateodata, e o placere vinovata, ca Britney Spears, trai-i-ar.

Eu m-am gasit cu Cristina acum vreo 3 ani, cand eram amandoua niste fete linistite care ascultau Sex Pistols. Abia incepuse liceul si noi am fost singurele care-am ras isteric cand o colega povestea cum a murit papagalul ei. Ne-am schimbat mult, tipam mereu. Si azi-noapte a dat iar o furtuna, iar topoare aruncate-ncoace si-ncolo, ca si cum am fi luptat pentru ceva real:

Cristina dijo: Nu stiu ce spun, sunt foarte agitata acum. Plang in draci si-mi curge sange din nas! Uite ce mi-ai facut! Te urasc! tu es una puta y una mentirosa! pensé que tu es mi amigo, pero los amigos no hacen este, tu sabe que lo amo!!

-No hice nada, tu sabe este. Por qué busca el drama dónde no hay ninguno?

-Mentirosa!! No le creo. Este es tu venganza. Tu roba a Victor de mí!!

-Tu es estúpido. Y no somos amigas más.No me preocupo más por tu o tu novio patético. Tu puede guardar al perdedor, que es irónico porque tu no lo ama, pero tu finge que tu lo ama porque tu no puede encontrar nadie mejor.

- Vaya al infierno, Daria. Asquerosa!

o zi din viata unei ratate

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 27 Jul 2008 10:30:00 +0000

Draga jurnalule, am iesit afara sa duc gunoiul dar ghena disparuse. A fost un semn de la Dumnezeu. Evident, ghenele de gunoi nu pot sa mearga. Ele se nasc intr-un loc si-acolo raman.

Cand tot ce ai e un ciocan, totul in jur iti pare cui.
Primul cui batut pe ziua de azi.

Vineri ne-am adunat cativa oameni acasa la Cristina ca sa facem ceva special de ziua ei. Clasicul special, vodka ieftina si urlete si acele doua persoane care pica mereu jos dupa primul pahar si trebuie sa sari peste ele ca sa ajungi la baie dar ai fusta stramta.

Spre dimineata ramasesem putini: eu, Cris, Victor (cred ca l-a invitat sperand sa se impace) si sa nu uit de cei doi baieti gay care au facut striptease si-apoi au dat din fund pe "Treceti batalioane romane Carpatii". Sigur, a fost ciudat si am hotarat ca nu vom vorbi niciodata despre ce s-a intamplat, o vedeam pe Cristina cum se pleosteste dar eram linistita pentru ca pana atunci lucrurile mersesera ca pe roate si aveam o gramada de momente sclipicioase din seara aia pe care sa ni le amintim fara sa ne tremure labiile (eu m-am super impacat cu Maria datorita Annei Lesko, are super puteri). Stand asa pierduta cu trunchiul pe fololiu, un picior pe jos si-altul lovind-o pe Cristina mi-am dat seama ca suntem in sfarsit ok.

"Nu pentru mult timp!!!" zise Ray Charles-ul miniatural care merge in pasi de salsa cand ceva rau e pe cale sa se intample. Ma asez langa ea si-o intreb ce facem. Ce mai bem. Cum facem sa scapam de astia doi. "N-o lasa sa taca prea mult timp ca adormim, putem sa facem asta, putem sa fim ok".

Au mai trecut niste ore, la 10 dimineata m-am trezit dintr-un somn scurt direct intr-un cosmar. Stateam bot in bot cu Victor, unul in bratele celuilalt, Cristina era in camera dar nu s-a uitat in ochii mei. Am sarit ca arsa cand s-a descarcat blitzul prietenei ei care mi-a zis vesela ca stateau la marginea patului de cateva minute bune si a prins cateva instantanee super pentru cariera ei de fotograf. Am zambit confuza, am incercat sa ies din pat dar aveam mana prinsa sub el. A fost cea mai lunga ridicare din pat din istorie.

Si odata ce m-am vazut in picioare si fara niciun corp lipit de mine, in ameteala mea am crezut c-am scapat dar Cristina m-a lovit intr-un fel neasteptat: nu s-a suparat, era in continuare bine dispusa numai ca mie-mi acorda un tratament special, asa cum poate ea mai aspru. Cand face asta inseamna ca hotaraste ca ce s-a intamplat sa fie problema altcuiva, o persoana care sa sufere si pentru ea. O persoana pentru care nu merita sa se supere. Pentru prima oara persoana aia am fost eu. Era evident ca stie ca nu s-a intamplat nimic, si-a dat seama ca nu ma simt vinovata pentru ca inca nu realizam cum a parut pentru ea, dar a considerat ca merita sa se indoiasca de mine in aparenta. Si-a zis ca merit sa ma simt putin curva, naiva, proasta. Pentru ca, pentru ea, chiar daca i-am dat lui Victor peste mana si i-am zis sa plece, voi fi mereu tipa care a ramas totusi in pat cu el pentru ca a fost prea naiva sa-si dea seama dinainte ce-o sa se intample si prea curva ca sa se ridice imediat dupa. In ciuda a ceea ce-a fost ea pana nu demult, ma va judeca mereu atat de aspru c-ai zice ca in pizda ei e Narnia. Si nu mi-o va zice in fata ca sa ma pot apara (pentru ca am cu ce), ci va spune cui va nimeri, numai ca sa aduca in viata ei acel dramatism de care are atata nevoie. N-ar mai conta cum i-as explica, a hotarat deja care e problema: n-am tradat-o dar sunt ca vai de capul meu. Si e problema mea. Dar de dragul shoului va continua sa aiba privirea aia de superioritate cand se uita la mine.

Nu inteleg de ce e atat de greu sa fim prietene. Nu cred ca gandesc prea mult, totusi o sa presupun ca asta e problema si-o sa-mi cer scuze pentru gafa, o sa trecem mai departe cum o fi, pentru ca am obosit sa ma tot despart de ea crezand ca-i definitiv si-apoi s-o luam de la capat. Poate ca nu suntem facute s-avem grija una de cealalta.

Revelatia de maine

noreply@blogger.com (Daria) — Sat, 19 Jul 2008 11:06:00 +0000

Maria, dupa ce am dus-o la piesele de teatru dupa bloguri, mi-a gasit usor vechiu' blog si s-a pus pe citit. Eu ma pregatisem dinainte stergand cam tot ce nu stia deja. "Niciodata n-o sa mi-o iei inainte, idioato!". Si vorbeam noi ieri, foarte precipitat, despre toate chestiile la care n-ar trebui sa se gandeasca doua colege-amice cand a marturisit asta. Cumva am reusit sa ne certam din cauza Cristinei fara a face macar referire la ea si iar am ajuns in situatia in care dupa o discutie absurda ea ajunge sa-mi spuna ca sunt nebuna si ca-mi da "ignore pa mess" si eu, luata prin surprindere de decizia ei, ma grabesc sa-i zic "STAI PUTZIN!" dar "Maria is now offline" si eu ma scarpin in cap cu o privire pierduta. Ce scrisesem pe blog i-a intarit parerea deja formata despre mine si eu n-am stiut cum sa-i demonstrez ca de fapt nu-mi sabotez singura viata si relatiile cu oamenii. Pentru ca n-o fac!

"Sa ne mutam la masa aia? Acum vrei sa fac ce vrei tu? Drept care sclava ma iei, idiotule?"

Ok, poate am avut momentele mele de nevroza falsificata, era perioada cand ma uitam la filme cu negrii. Dar incerc sa-mi blochez amintirile alea, eram atat de uncool.
Maria e atat de calculata incat poate sa-si dicteze sentimentele, poate sa elimine orice urma atasament pentru o persoana in momentul in care simte ca din cauza ei risca s-o ia la vale, asa ca ma intreaba: "Sa te mai iubesc?". Un ultimatum sa pun stop sabotajului. E o curva rece si nenorocita pe care as vrea s-o am aproape toata viata.

De cele mai multe ori fac ce cred eu ca-i mai bine pentru mine si pentru buna functionare a lantului trofic. Dar nu ma lepad total de ideea de sabotaj pentru ca am impresia ca ma face sa par mai desteapta. Nu de alta, dar cu ochelari nu-mi sta bine. Poate Maria s-a suparat asa de mult pentru ca si-a dat seama ce cool sunt pe nedrept. Asta tre' sa fi fost. Oricum ar fi, sunt singura din nou. Maine o fac oficial cu ceea ce-mi place mie sa numesc Marsul Singuratatii prin Bucuresti. Ma plimb singura pe strazi,pe tocuri, cu o fata melancolica si-mi imaginez ca sunt intr-un videoclip de pe MTV. Cand ajung acasa simt c-am facut ceva spiritual care mi-a deschis ochii definitiv dar nu incerc sa ma gandesc ce anume, pentru ca ultima oara cand am facut-o am crezut ca mi-am uitat revelatia si am ratacit prin jungla cu ochii cat ceapa timp de 10 ani si-asa am ajuns sa-l cunosc pe adevaratul Paul McCartney care a fost inlocuit de sosia asta in '69.

Da' eu sunt mereu singura. Asta sunt, dincolo de superficialele sabotaje, de paranoia mea, de tendinta de a ataca, e firea mea sa n-am o legatura solida cu nimeni. Cateodata cred ca sunt o fantoma si incerc sa trec prin pereti cu mainile inainte falfaind din degete. Noroc ca adolescenta nu este o perioada pe langa care poti sa treci, in ciuda tuturor oamenilor care iti tot bat in usa cand faci pipi zbierand "traieste-ti viataaa!!!"

Asa ca ma bucur de multe ori la chestiile mici care fac viata atat de frumoasa, o doamna stilata care se impiedica si cade pe strada, o tipa care plange in hohote intr-o cafenea si zbiara la gagica-su "Da' ce-ai???", mutra Cristinei cand incearca sa aplice metode psihologice pe mine ... Bine, acum ca Maria si Cristina m-au bagat in carantina va trebui sa beau bere la coltu' strazii cu tampitii aia doi de care ziceam ca se pupa ca doi frati retardati cu infatisare monstruoasa carora le curg balele involuntar. Si, cateodata, voluntar. Dar persoanele singure au metodele lor de a se târî inapoi in viata oamenilor cu care, simt ele, n-au terminat inca.

Post cu Christina Aguilera

noreply@blogger.com (Daria) — Thu, 17 Jul 2008 10:46:00 +0000

S-au intamplat niste chestii nasoale zilele astea.
Dar pana una-alta, Christina Aguilera:

Si citatul: "Why can't my reflection show who I am inside?" (idioata)

acum c-am reusit sa-mi exprim coerent problema, pot sa-mi continui linistita viata

invata cunoasterea cu Victor

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 13 Jul 2008 11:51:00 +0000

E duminica. Deci se termina bine saptamana. Am sarit la 12 din pat, in pasi de dans. Tribal. Eram inca adormita si-am inceput sa-mi caut sulita prin camera. E foarte productiva vacanta. E foarte misto. "O sa ajungem departe azi".
Imi amintesc repede niste chestii apoi ma duc sa-mi fac baie, ca ies in orash sa 'have fun'.

Noembrie 2006

Cristina: Tu ce vrei sa se intample?

Eu: Vreau sa m-alerge noaptea cu lama prin casa si apoi, dimineata, sa uite totul si sa vina in pat sa ne bem cafeaua impreuna.
M-am plictisit. Genul ala de plictiseala care te face sa vrei sa te speli, sa te coafezi, sa te fardezi, sa te parfumezi, sa te imbraci impecabil si-apoi sa cobori intr-un canal. Simt ca e ceva foarte defect in viata mea, ceva care nu se vede, ca un drac care nu vrea sa iasa din mine, si trebuie sa-i ridic o casa, propriul lui loc in realitatea asta, ca sa aiba unde sa se duca. Ca sa-i dau sens. De-asta tot fac cacaturile astea, Cristina, nu vreau sa raman fara secrete. C-apoi, ce-as fi? Doar o fraiera care nu stie cum sa-si traiasca viata.

Cristina: Hahaha, iti spun eu cine e dracusoru'. E un baiat. Ce sa zic, cata adancime, ce proportii catastrofale a luat mintea ta pentru un amarat de tip pe care nici nu-l cunosti. Ia zi, de ce-ti place?

Eu: Imi place cum arata. Nu stiu, ti-am zis, m-am plictisit. Tu n-ai fost niciodata obsedata de un baiat? Emil, cumva?

Cristina: Ba da. Din clasa a 7-a l-am placut, era tipu' ala mai mare cu doi ani. Atunci, "mai mare cu doi ani" stii ca era mare lucru. Era fratele unei prietene, am ramas cu gura cascata cand l-am vazut, mi-am zis: "Uau, un BARBAT! 16 ani!". Nici nu ma vedea, iti dai seama, si eu il iubeam in secret. Apoi, in a8-a, eram cea mai buna prietena cu bunaciunea clasei, o tipa superba, la care se tot dadea Emil. Ea, fara sa stie ca eu sunt nebuna dupa el, imi tot povestea ce faceau ei, mi-a povestit cum erau sa si-o traga, si eu muream de invidie. Iti dai seama ca prima oara cand m-a remarcat, la ultimul revelion, nu i-am refuzat nimic. Da' nu m-a placut niciodata cu adevarat ... N-ai idee cat de obsedata am fost de el. Si cateodata simt ca inca nu mi-a trecut ...

Eu: Da daa, si vorbeati mereu despre el si ea nu se prindea de ce erai asa de interesata unde i-a pus mana?

Cristina: Exact, era o proasta.

Eu: Da' totusi nu ma intelegi.

Cristina: Bai ...eu il cunoasteam. Din clasa a 7-a!

Aprilie 2008

Eu: Si ... te-ai impacat cu Victor, vad. Cum asa?

Cristina: Nu pot sa cred c-am fost atat de ignoranta... Il iubesc. Pentru prima oara regret ca l-am inselat ... atunci eram prea adancita in propria mea pizda ca sa-mi dau seama ce fac ... De data asta va fi bine. Nu va fi la fel, dar va fi bine. Simt ca acum chiar il cunosc cu adevarat.

Eu: Ma bucur pentru el.

Iulie 2008

Cristina: De ce tot ce mi-ai reprosat este legat de Victor? Chiar atat de mult l-ai placut? Chiar nu ma asteptam sa se ajunga la triunghiul asta.

Eu: Numai faptul ca ai vazut numai gelozie in tot ce-am zis imi spune ca n-o sa ma iei niciodata in serios. Tu m-ai auzit macar? Totul a inceput in perioada cand s-au intamplat chestiile ... stii, chestiile cu Victor. Totul era despre tine, nu despre ... Noi ne cunoastem macar? Ce-am facut in ultimii 3 ani?

Cristina: Nu stiu ce sa mai zic. Cum putem repara asta? Nu vreau sa mai continuam asa, vreau sa fie iar totul bine.

Eu: Nu va mai fi la fel niciodata.

Cristina: Maine ... vii pe motoare?

death on the stairs

noreply@blogger.com (Daria) — Sat, 12 Jul 2008 12:19:00 +0000

Si am iesit eu din casa cu o geanta cu o papusa pe ea, tocuri, cercei rotunzi si Cristina care, dupa indelungi conversatii goale, evitari si amabilitati post-cearta dramatica cu plansete si tunete mi-a zis ca sunt o cocalara.
Intr-un fel ne-am impacat dar eu i-am zis ca nu va mai fi niciodata ca pe vremea cand topaiam mana-n mana pe campii inverzite si infloreau papadii pe unde calcam, pentru ca tot trecutu' nostru impreuna s-a dat peste cap, nu s-a anulat, nu s-a sters, e doar tabula fututa. Pentru ca o data am vorbit cu ea toata noaptea despre tot. Ciudat cate lucruri noi poti afla din conversatii interminabile si obositoare.

Am stat o ora la coada pentru o bere si-apoi m-au cuprins asa niste nervi de simteam ca mi se umfla capul pentru ca in clasa a 6-a mi-a pus un coleg piedica si mi-am zis "gata, nu se mai poate, nu mai stau la rahatu asta de coada". Am tras-o pe Cristina de brat, i-am dat banii si, cu pletele-n vant si-o fata melancolica, m-am dus sa-mi traiesc viata pasind in slow motion ca sa se auda tocurile asa, ca secundaru de la ceas. Adica m-am dus inapoi la masa, deshidratata si inca ofticata pe colegu' ala. Fir-ar, trebuia sa-l bat atunci! Ia sa-l caut in agenda telefonica

Se intoarce Cristina cu berea pe jumatate goala "ca m-am intalnit cu Libelula si Hotzu" si zambeste cu toti dintii ca dupa ce face sex si asteapta s-o intreb ce si cum. Era fericita ca i-a dat barmanu o replica legata de bere si ea s-a simtit frumoasa. O luna de-acum in colo o sa se trezeasca de 10 ori pe noapte direct in picioare si o sa bata din palme de entusiazm.

In acelasi timp, in alta parte a Bucurestiului, eu voi sta pe jos in baie, la lumina lumanarii, punand cap la cap un plan malefic de a o distruge pe nemernica ...

Cand eram mica am vazut la stiri o cucoana care a murit sarind din trenu' in miscare pentru ca-si daduse seama ca l-a luat pe ala gresit. Chiar mi s-a facut frica de viata atunci. Imi faceam tot felul de scenarii, imi imaginam accidente bizare, pete negre pe creierul meu care m-ar fi facut sa traversez compulsiv pe rosu, sa nu ma opresc in fata unui canal deschis, sa ma arunc de pe balcon. Fara motiv. Cred ca de fapt nu era o frica ci o 'safety net'. Atunci cand gresesc si mi-e comod sa raman acolo, in greseala mea cu o bere in fata, sa am siguranta ca ar fi in zadar sa incerc sa schimb ceva in bine

E totul ok si stralucitor in balta.

dear Ndugu,

noreply@blogger.com (Daria) — Wed, 09 Jul 2008 14:53:00 +0000

M-am intors de la mare alergand in spirale cu capul in foc si mainile-n aer. Timp de 5 zile am facut curse prin casa in care ne cazasem, pe plaja, sub plaja, in apa si prin bai publice ca sa scap de un cuplu care nu poate sa se pupe normal. Astia nu se saruta niciodata, doar isi dau 'pupici' scurte si dese si zgomotoase timp de vreo 10 minute, din 5 in 5 minute. SI scot o varietate de sunete grotesti care in mintea lor sunt dragute si trebuie facute in prezenta altei persoane ca sa aiba farmec. La inceput ma prefaceam ca am nevoie la baie si ma inchideam acolo cu cheia dar apoi cred ca s-au prins, c-au venit pana la usa si cu jetu' de apa curgand tot am auzit clar sunetul dragostei: "pleosc pleosc pleosc pleosc..."

Tipa asta e cea mai buna prietena de forma, o cunosc de 11 ani, e partenera de shopping, de amabilitati, de o bere friendly, filme. Una dintre persoanele alea de care nu poti sa te desparti. Doar un alt blestem al vietii mele tragice.

Gagica-su e un idiot, un hipiot iesit din facultate care-mi da lectii de viata, pentru ca daca nu rad ca tampita mereu e clar ca sunt defecta. Intr-o zi m-a vazut luand niste somnifere fara prescriptie, menite sa ma tina odihnita si senina pe timpul zilei, mi-a zis ca "stii chestia asta e pe fond psihic, fii si tu mai fericita" si a doua zi nu le-am mai gasit in geanta. De nu vin eu noaptea cand nu pot sa dorm sa-i dau foc la casa, asa, pe fond psihic. Si atunci mi-am amintit de Cristina de-acum 2 ani, cand o tampita de doctorita i-a prescris calmogen pentru dureri de cap si desteapta s-a pastilat cu 8 deodata si m-a sunat sa-mi spuna ca nu-si mai simte mana. Eu am ras si-am intrebat-o unde tine telefonul si-apoi nu s-a mai auzit nimic pe fir.

Inainte sa plec la mare mi-am facut ziua in Bucuresti. Cristina a venit neinvitata cu o punga mare de cadou si mi-am dat seama ca n-o sa ma lase niciodata sa fiu linistita asa ca pot la fel de bine sa-i iau de baut, sa-mi iau si mie de baut, sa m-apuc de cur si sa m-arunc in cap de pe bar. Sambata seara in Revenge se organizeaza expozitie de baieti care vaneaza tipe bete. Te urmaresc de dupa colt pana ajungi la al 4-lea shot, apoi ies timizi din ascunzatoare, pentru ca a trecut pericolu'. De-acum pot fi dandy. Dap, de-acum isi pot arata 'the moves'. "Priveste-mi pantofii cand sunt in miscare".

Unu' aproximase gresit gradul de betie la care ajunsesem si mi-a zis sa vin cu el pana afara dar m-am dus oricum, ca sa vad ce bomboane avea mai exact; am ramas perplexa la strategia lui de agatare. Mi-a zis ca are un copil de doi ani (trimitere la faptul ca a facut sex deci are scula) cu o tipa care nu mai vrea sa auda de el (a, deci e bad boy cu par pe piept),ca nu-i plac virginele (iar sex ca sa nu-mi piarda atentia), ca o data o tipa i-a spus ca a avut cu el cel mai tare orgasm din viata ei (asta cand ma ridicam sa plec). Ma duc eu repede sa-i povestesc Mariei si sa radem dar stia deja, o vad pe Cristina, dau cu umaru peste ea, ma duc la baie si ma gandesc sa fac o faza de-aia de film, sa sparg oglinda, fir-ar am intrat la baieti, nu intra ba ca sunt ocupata, tre sa-mi exprim supararea intr-un mod cool.

ma rog :)

ce faci?

noreply@blogger.com (Daria) — Wed, 25 Jun 2008 09:28:00 +0000

Sambata ies intr-un rahat de club, cu doua oferte de cocktailuri, 5 fete si-un aurolac pe care-l platesc din cand in cand sa iasa cu mine-n oras ca sa se creada ca am si baieti ca amici, altfel voi trezi suspiciuni asupra manevrelor facute de organizatia mea, "La pizda resistance". Cateva imbratisari, "La multi ani, fata!", cateva pungi de cadou cu porcarii in ele pe care o sa le plimb dintr-o mana-n alta la 5 dimineata in ratb, la intoarcere, si cam atat. S-ar putea sa mai trebuiasca sa platesc si-o prostituata sa stea intr-un colt si sa bea linistita un suc, sa-i tina locul Cristinei, pe care am eliminat-o din viata mea sociala doar ca s-o pun intr-o pozitie foarte nasoala.

Apoi merg la mare cu 3 persoane pe care nici nu cred ca le cunosc si o sa-mi dea si ei pungi de cadou continand un maiou cu 2 marimi mai mic, o chestie mare de plus pentru copilul din mine (care uraste chestiile de plus respectiv cadourile idioate), o pereche de chiloti cu puf care din nu se stie ce motiv ar trebui sa fie amuzanti. E un baiat care mereu imi atrage atentia ca am flecurile de la pantofi varza. Doamne imi urasc prietenii si urasc ziua mea.

Atat am vrut sa spun.

da

noreply@blogger.com (Daria) — Sun, 22 Jun 2008 05:30:00 +0000

care stie despre chestia cu teatrul dupa bloguri, se vor juca cele 3 piese ale romaniei si-n Bucuresti, la Bulandra Izvor, asa:

27 iunie - Scent of a woman (Abjectu' adica)
28 iunie - Buy me with a coffee (Ozanessme, KaizerGogu, Janie)
29 iunie - Re re re Hamlet (zuzu, ozanessme)

la ora 20

intrarea e libera
spectacolele dureaza vreo 30min
O sa fiu si eu acolo cu Francesca da' nu tre' sa ma salutati sau ceva :))

tipa de pe podea

noreply@blogger.com (Daria) — Tue, 17 Jun 2008 12:31:00 +0000

Am gasit o tipa misto pe blogul unei anorexice:

Imi vorbeste. ahahaha ce misto e sa scrii fara sa citeasca nimeni

ia sa mai pun o poza

anorexice pe gresia rece

noreply@blogger.com (Daria) — Mon, 16 Jun 2008 13:29:00 +0000

Ieri a fost intrunirea clubului in care-s eu membra superioara, "Pipite cu decolteuri si tocuri la festivalul berii", asa ca ne-am adunat 8 domnisoare, colege de clasa, la concertul Vita de Vie si-am comparat manichiuri, sandalute si gradul de stagnare cu care ne bem berile (deci am indesat repede sub pat caracterul de sugativa si-am falfait din gene).

Trebuia sa ma intalnesc cu Maria, una dintre tipele astea, inainte de festival pentru ca o PDTFB nu strabate niciodata singura teritorii pe care s-au pus BOOMBEEE de punkisti si rockeri de-aia care-si scot pula afara la melodia preferata (de data asta a fost Basu' si cu toba mare). Am asteptat, si am asteptat (pentru ca o virgina cu boli cu transmitere sexuala nu vine niciodata la timp) m-am pus picior peste picior, mi-am trecut mainile prin par SI DEODATA BOMBAAAAA

din spate a venit monstrul berilor trecute: Cristina. Nu ma asteptam sa vina si ea, de fapt nu ma asteptam sa detina o pereche de sandale!!! A facut un gest bizar, m-a apucat cu mainile de solduri si-a zambit, ca si cum uitase ca nu mai suntem prietene (pai ce-ai fata?). Am salutat-o intr-un suflu Winterfresh de-am inghetat totu' intre noi. Am aflat ca Maria intarzie, ca mi-a intins o capcana si-a urmat o lunga pauza de tacere. Am stat fata in fata vreo juma' de ora si acum ma doare gatul din cauza efortului de a-i evita privirea.

La masa aveam in fata berea, privata de orice functie utila prin accesorizare, si mai in fata Maria y Cristina, amiguas y rivales. "Que pasa contigo, Maria?" intreb eu atingandu-i bratu'. O invit la ziua mea de fata cu Cristina fara sa-i mentionez si ei ceva. Asta a fost "snap"-ul serii. Adica am onorat cea mai intensa relatie pe care am avut-o vreodata cu o persoana cu o 'faza' de regina rasfatata din filmele cu adolescenti. Sunt foarte mandra de mine. SI de unghiile mele care azi arata fabulos. Pff

Am ajuns la 12 acasa unde fierbeau peretii, m-am frecat o ora de cearsaf pana l-am dat jos apoi m-am dus in bucatarie unde m-am asezat brusc pe gresie. Adica am alunenacat, am cazut si-asa am ramas. Mi-a fost prea foame sa dorm, am avut halucinatii cu modele anorexice care se asezau langa mine pe gresie si ma felicitau pentru ca n-am mancat in ultimele 2 zile ...
Luati de-aici, noile mele prietene:

(mai putin aia in costum de baie alb, ca e urata)

running with scissors

noreply@blogger.com (Daria) — Wed, 11 Jun 2008 08:55:00 +0000

E ciudat ca in sfarsit a iesit Totu' despre sex The Movie si eu si Cristina suntem certate. A fost cel mai penibil serial de fictiune si preferatul nostru, obisnuiam sa stam in camera ei la 2 noaptea, eu pe jumatate inconstienta si ea cracanata cu sticla de vin ieftin intre picioare, uitandu-ne in si in jurul monitorului la episodul 11, seria 3, pentru a 3-a oara. Doua fetite pline de sperante, visam s-ajungem si noi mari prostituate batrane in Manhattan.

Pentru fiecare femeie emancipata care se masturbeaza pe micul ecran, Dumnezeu da drumul in lume unei lesbiene. Acest lucru se intampla pentru ca, pe undeva la sfarsitul mileniului II, cineva acolo sus a facut laba si a hotarat ca nu mai trebuie sa existe vinovatia sexului - in acest moment, feminismul s-a fractionat in doua ramuri: prostitutia legala si lesbianismul.

Acum este haos si panica pe scena. Ii dau un branci Cristinei sa vad daca a adormit, sare ca arsa si-ncepe brusc sa-mi povesteasca despre gagica-su. Incerc s-o opresc dar e stricata. Imi zicea o data ca refuza sa creada ca baietilor nu le place in mod special cand doua fete se pupa: "Am fost crescuta asa, peste tot in viata am primit indicii care afirma asta, am vazut in filme!". Sa nu crezi in existenta fanteziilor false inseamna sa ai incredere in tine si, in caz de esec, sa atribui complexe imaginare celuilalt si sa pleci in tacere. Nu vorbeam de noi, dar eu m-am gandit

pentru ca circul nu da randament pana nu-l ia cineva in serios. Si ea nu vede circ, ea vede viata gata de transmis la un reality show.

E ca si cum am cauta in disperare valori morale in lucruri pe care le facem deja din placere. Bineinteles ca poti gasi ceva misto, logic in orice, hai sa nu ne mai entuziasmam asa usor.

Hai sa nu ne mai dam in spectacol degeaba

ma-ta e emo

noreply@blogger.com (Daria) — Sat, 07 Jun 2008 18:13:00 +0000

Am trimis un email nervos si foarte rautacios Cristinei acum doua zile. Da' nesimtit rau de tot. Ca nu cumva sa credeti sa n-am gura sloboda sau ca-s fata educata si subtila. I-a cazut netul inainte sa-l citeasca. Si acum ma uit la ea cum se poarta frumos si astept bomba. Mi-a trimis un mesaj sa luam cina la luxosul festival al berii.

Eh, c'est la vie. Tot eu n-o s-o iert niciodata PRIMA!
Am plans cand am primit SMS-ul ei. Putin, ca apoi s-a piratat complet un episod din The O.C (ma face fericita serialul asta). Dar fericirea e supraestimata, eu am fost nefericita toata viata - si ce? nu e o boala, e o stare de spirit. E o atitudine, un stil de viata, e trendy flendy. Oamenii sunt constransi sa fie fericiti, sunt intepati cu amenintari si santaj sub acoperire, cred ca e o conspiratie a mormonilor. Cred ca e o CONSTIPATIE a vietii. Cum se fac toti doctori in halate albe cand vine vorba sa-ti spuna "Nu mai fi trist. Zambeste!" si sa-ti predea "existentialismul pentru toti". Pula. Pula-n pizda. Ce-i cu sentimentul asta de superioritate pe niste oameni care doar se confrunta cu stari la care poate ajunge oricine pe binecuvantata cale a drogurilor? Implantul de cip-uri in cur este optional, nu obligatoriu si avertizez c-am flit in buzunar.

A se lua in considerare ca eu sunt foarte descuiata la minte in ceea ce priveste drogurile, ceea ce inseamna ca sunt optimista si ca mai e o sansa pentru mine. Sa pasim, dragii mei, pe poteca ce ne va duce, treptat, treptat, la fericire. Fericirea, alt kitsch al vietii moderne.

Eu vreau sa stiu ce are Xena sub fustita aia scurta. Eu vreau sa stiu ce are o femeie razboinica sub fusta. Ce e atat de serios si respectabil incat atunci cand baga un 360grade nu-l vezi pe Hercule stand pe margine si hlizindu-se "ti-am vazut chilotii!!". Stiti, Hercule poate fi foarte rautacios. Adica e scris in lege ca la o aparitie accidentala a unui vagin se rade pe rupte. Un cartonas cu-o pizda pe el fluturat prin fata ta este ilar, trebuie sa fie asa, altfel am trait o minciuna. Vreau si eu sa am miracole intre picioare.

Chiloti.

noreply@blogger.com (Daria) — Tue, 03 Jun 2008 18:55:00 +0000

deci dupa ore am iesit la aer. Inauntru nu e aer. Aerul e doar afara. La o bere cu Victor si Cristina, pentru ca sunt din nou impreuna. Isi respira aerul unul altuia, ai dreacu' rahati reciclati.

Putin e de fapt doi pitici unul peste altul intr-un costum scump. (Vreau doar sa vad ce se intampla daca spun asta).

Ba, n-am mai mancat de 3 zile. Simt cum ma fac mai frumoasa. Pe bune, ma uit in oglinda si imi indind fata si ranjesc si vad schimbarea! Si noaptea, inainte sa ma culc, imi pipai fundul si parca il simt mai cooperant. Hai ca imi prieste lipsa de calciu. La cat mai multa, hai sa traimi slabi si anorexici! In plus, azi s-a luat un aurolac de mine si mi-a zis ca vrea sa ma futa-n cur. Mi s-au inrosit obrajii de voiosie, mi-am dat timida parul dupa ureche si-am plecat topaind jovial spre casuta mea lucioasa.

Unde pisoiul a vomitat. Am stat cateva ore pana sa curat, intre timp m-am uitat la o telenovela, m-am mai fastacit putin, am probat niste chiloti noi si scumpi, i-am scos, am stat apoi 10 minute sa ma gandesc daca-i pun la spalat sau la curati, sa-i miros, ar fi scarbos, Doamne Iisuse Hristoase de ce-ai pus povara asta pe umerii mei?

I-am pus la spalat pana la urma (asta din cate veti stii voi, cei doi cititori ai mei, va iubesc maaaaa!!!), am ales un stil de viata sanatos si frumos.

Ce sa fac, jurnalule, acum? Sa-mi fac unghiile? Sa o sun pe Cristina sa-i spun ca inca il mai iubesc pe Victor? Mai bine o sun pe Cristina si-i spun ca vreau sa-mi fac unghiile? Oricum tot la gunoi ajungem si Victor tot un mascarici cu pul* trista si gagica curva o sa ramana, of maica.

pa.