nu stiu

M-am trezit cu o durere de cap si fara cearsaf. "Azi nu e o zi buna pentru nimic, cand m-am culcat sigur aveam cearsaful cu pisicutze". Am vrut sa iau un Piafen dar flaconul era expirat in 2003. Prin urmare am luat mai multe.
In ciuda eforturilor mele de a nu ma duce la scoala (de fiecare data cand am iesit din casa mi-am pus chiloti peste pantaloni, doar ca sa nu fiu tentata sa intru), la intoarcere s-a dovedit ca singura materie care mi-a simtit lipsa este educatia sportiva, acea ora tinuta o data la doua saptamani cu o femeie care ne pune sa ne departam picioarele, sa revenim la pozitia initiala apoi sa ne tavalim si rostogolim pe toata suprafata salii de sport. Ii place sa aiba propria ei armata de mopuri umane ca apoi sa-si clateasca ochii in luciul parchetului in timp ce-si freaca palmele cu frenezie. Este inuman. Voi incerca sa-mi justific lipsa de prezenta explicand ca am ales optionalul echivalent in utilitate si grad de umilire, acela pentru care ne adunam intr-o sala de clasa si ne bagam capul in rahat in timp ce inregistram melodii de Rihanna pentru negrisorii surzi din Zimbabwe.
In afara noii mele dusmance care ma storceste din privire la gandul ca a ramas cu un colt de sala nelustruit din cauza chiulului meu, toate sunt bune si frumoase. Si palpitante. Cateodata arunc cu hartie inmuiata in cafea in Cristina si privesc cum cade pe parchet. "Extraordinar! Va prezint Domnisoara Teflon! Nimic nu se lipeste de ea!". Cateodata mai stam pe o bordura de langa liceu si asteptam sa primim un SMS ca sa simtim ca socializam.
-Ai primit ceva?
-Mnu. Tu?
-Nimic.
Se lasa o tacere tampita si incerc sa m-aud gandind dar nimic. Poate daca-mi lipesc urechea de cap... Da,da! Acum aud ceva! este un caine rostogolindu-se. Ce bine, cafeaua de dimineata a inceput sa-si faca efect, in capul meu este viata din nou. Se aude un mobil.
-Mesaj????
-MESAJ!!!!
-de la cine de la cine?? Hai deschide-l!!!
-stai, imi tremura mana... da ... da.... gata! E de la numar necunoscut ... Fir-ar ...
-Ce?
- zice "Muie". Ce naiba?

Si se lasa aceeasi tacere. Cateodata ma gandesc daca ar fi mai constructiv sa ne ducem pur si simplu la ore. Dar nu-mi place sa-mi incarc mintea cu genul de ganduri care trezesc doua voci in capul meu:
[vocea Hugh Grant]: eu zic ca daca ma duc la ora o sa fiu mai desteapta
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: dar daca raman aici pot sa stau degeaba.
[vocea Hugh Grant]: n-ar trebui sa stau degeaba.
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: mi-e lene sa urc scarile.

E obositor. De fiecare data cand suna fixul tresar, ar putea fi Constiinta mea care incearca de cateva saptamani bune sa dea de mine. Sau mai rau, aia de la job-ul din vara lui 2007, care de-atunci tot vor sa le dau un cont in care sa-mi bage banii castigati pe 2 zile, 14lei. Nu le raspund niciodata pentru ca am impresia ca lucreaza pentru Diavol.