A inceput iar scoala si eu, salvatoarea nerecunoscuta a elevilor pierduti de pretutindeni, imi continui lupta salbatica si nejustificata impotriva a orice se nimereste in fata mea intr-unul dintre multele momente de amnezie, brusca schimbare a personalitatii sau pierdere totala a sperantei insotita de obicei de un concert de vioara. Astfel, noaptea ma strecor in spatele liceului si vandalizez un indiciu important fara de care locuitorii din zona respectiva ar fi pierduti: tablia pe care scrie sectorul 2. Instructiuni: se ia un marker, se taie doiul si se scrie 1. Apoi se alearga furtunos inspre negura noptii si, intre doua accese de ras malefic se striga cu ecou: "V-am facut-oooo...". Urmatorul pas este intoarcerea cladirii cu spatele. Astfel, toata lumea va fi confuza si va incepe sa planga de necaz.
E dragut ca avem un nou profesor de franceza, inadaptat universal, zambeste constant, are din cand in cand impulsul de a iesi pe usa in mijlocul conjugarii pe tabla a verbului manger si isi suceste tot corpul cand apuca un pix in mana. El este Canuta om sucit in viata de apoi, rebotezat in apa academica si trimis sa fie subminat si umilit si subapreciat de razboiul hormonilor.
Cum soarta ne-a asezat pentru al 4-lea an in aceeasi banca, eu si Cristina am inceput sa fim iar prietene, desigur, cu ocazionalele lovituri 'neintentionate', jigniri mascate, slabirea suruburilor de la scaun, presararea pranzului cu otrava pentru soareci si alte mici imperfectiuni in relatia noastra, de altfel perfect normale pentru acest anotimp ploios.
E trist ca ne uram da' continuam sa fim pe aceeasi lungime de unda.
Aaaaa ia sa ma uit eu la noul epsiod Gossip Girl. Ce ma enerveaza ca l-au bagat pe lordu ala printre personaje.
marți, 23 septembrie 2008
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
