100bucks for the homeless look

A venit primavara.

De craciun mi s-a lamentat Maria ca sunt insensibila si ca gata, nu mai vorbeste cu mine, era iar perioada aia a saptamanii cand se hotaraste sa-si schimbe total viata si sa se inconjoare numai de ingeri si figuri materne. Ca de obicei am incheiat politicos conversatia facand o analogie intre ea si gagica-su si fecioara maria si iisus. De altfel cam irelevanta in discutie dar suficient de jignitoare si groteasca cat sa ma faca sa zambesc. De dorul conversatiilor naturale si mai putin dramatice dintre fete nu mai comunic cu nimeni. Sunt fata care nu comunica. Nimeni nu stie ce se intampla aici. Mai ies cu Joe la o bere si o ascult vorbind despre intamplarile legate de defecarea iepurelui ei si de chestiile amuzante pe care le face tac-su, in teorie un fel de superman si seinfeld doi in unu, in realitate o gorila irascibila. Bineinteles, nu-i spun niciodata asta, in principal pentru ca nu comunic. Si apoi mi-e frica de ta-su care aude ca... un animal care aude foarte bine.
La randul ei nici prietena mea nu mai comunica.
[pe fond se aud viori plangand]

A fost trista si igrasioasa viata, pe de alta parte acum vin Franz Ferdinand in RO!!! ta-na-na-na well that was easy, waiting, everything's easy now ...
Am dormit toata iarna, jur. Abia m-am dat jos din pat si ma suna un numar bizar, cu prefixul nu stiu carui principat (am verificat). Raspund entuziasmata crezand ca e Dumnezeu (care traieste in strainatate si are numar de telefon misto), cu un fel de chiot disperat. Dupa trei luni de somn cu halucinatii sub un elefant era de asteptat sa ma supra-invapaiez la prima intamplare ordinara cu potential de miracol. Era scoala care, observand ca nu mai raspund la numerele romanesti, a trimis o eleva din pantelimon in principatu ma-sii ca sa ma sune de-acolo si sa poata vorbi iar cu mine despre marea nenorocire a anului si aparent a vietii mele: media neincheiata la sport. Nu stiu cum au reusit asta. Am fost ieri, am alergat, am batut din palme si am stat sa fiu mangaiata pe cap. Apoi am mers la cumparaturi, sezonul acesta vine cu the sad homeless look cu ochii rosii de la dracu stie ce solutii ingerate cu o zi inainte. Se asorteaza la breakfast in Auchan.

nu stiu

M-am trezit cu o durere de cap si fara cearsaf. "Azi nu e o zi buna pentru nimic, cand m-am culcat sigur aveam cearsaful cu pisicutze". Am vrut sa iau un Piafen dar flaconul era expirat in 2003. Prin urmare am luat mai multe.
In ciuda eforturilor mele de a nu ma duce la scoala (de fiecare data cand am iesit din casa mi-am pus chiloti peste pantaloni, doar ca sa nu fiu tentata sa intru), la intoarcere s-a dovedit ca singura materie care mi-a simtit lipsa este educatia sportiva, acea ora tinuta o data la doua saptamani cu o femeie care ne pune sa ne departam picioarele, sa revenim la pozitia initiala apoi sa ne tavalim si rostogolim pe toata suprafata salii de sport. Ii place sa aiba propria ei armata de mopuri umane ca apoi sa-si clateasca ochii in luciul parchetului in timp ce-si freaca palmele cu frenezie. Este inuman. Voi incerca sa-mi justific lipsa de prezenta explicand ca am ales optionalul echivalent in utilitate si grad de umilire, acela pentru care ne adunam intr-o sala de clasa si ne bagam capul in rahat in timp ce inregistram melodii de Rihanna pentru negrisorii surzi din Zimbabwe.
In afara noii mele dusmance care ma storceste din privire la gandul ca a ramas cu un colt de sala nelustruit din cauza chiulului meu, toate sunt bune si frumoase. Si palpitante. Cateodata arunc cu hartie inmuiata in cafea in Cristina si privesc cum cade pe parchet. "Extraordinar! Va prezint Domnisoara Teflon! Nimic nu se lipeste de ea!". Cateodata mai stam pe o bordura de langa liceu si asteptam sa primim un SMS ca sa simtim ca socializam.
-Ai primit ceva?
-Mnu. Tu?
-Nimic.
Se lasa o tacere tampita si incerc sa m-aud gandind dar nimic. Poate daca-mi lipesc urechea de cap... Da,da! Acum aud ceva! este un caine rostogolindu-se. Ce bine, cafeaua de dimineata a inceput sa-si faca efect, in capul meu este viata din nou. Se aude un mobil.
-Mesaj????
-MESAJ!!!!
-de la cine de la cine?? Hai deschide-l!!!
-stai, imi tremura mana... da ... da.... gata! E de la numar necunoscut ... Fir-ar ...
-Ce?
- zice "Muie". Ce naiba?

Si se lasa aceeasi tacere. Cateodata ma gandesc daca ar fi mai constructiv sa ne ducem pur si simplu la ore. Dar nu-mi place sa-mi incarc mintea cu genul de ganduri care trezesc doua voci in capul meu:
[vocea Hugh Grant]: eu zic ca daca ma duc la ora o sa fiu mai desteapta
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: dar daca raman aici pot sa stau degeaba.
[vocea Hugh Grant]: n-ar trebui sa stau degeaba.
[vocea Paris Hilton incercand sa-l imite pe Hugh Grant]: mi-e lene sa urc scarile.

E obositor. De fiecare data cand suna fixul tresar, ar putea fi Constiinta mea care incearca de cateva saptamani bune sa dea de mine. Sau mai rau, aia de la job-ul din vara lui 2007, care de-atunci tot vor sa le dau un cont in care sa-mi bage banii castigati pe 2 zile, 14lei. Nu le raspund niciodata pentru ca am impresia ca lucreaza pentru Diavol.

psycho dad

Baiat: Hai sa dansam!
eu: Ok, dar mai incolo, cand pun astia o melodie mai (sa zic marfa sau misto?) misto (rahat, trebuia sa zic marfa).
Baiat: Mai vrei ceva de baut?
eu: pai ... (Oh,nu! Mi s-a golit paharul, acum nu mai am niciun motiv sa stau singura la masa si in curand colegele mele ma vor observa si-or sa creada ca nu stiu sa have fun in cluburi. Trebuie sa fac ceva. A, uite, Cristina se pupa cu un rockeras pe care abia l-a cunoscut, ma duc sa rad de ea) nu, mai incolo poate, un mojito.

Nu stiu de ce ne ducem mereu in Revenge, e un cubulet de club in care, intr-o sambata noapte de toamna, n-ai loc. Pur si simplu n-ai loc, n-ai loc sa te misti, n-ai loc sa gandesti, n-ai loc sa ai o parere, n-ai loc nici sa te enervezi ca nu poti sa ajungi la baie. Sa fie magia curvelor care danseaza cateodata la bara pe melodii total nepotrivite care ne tot face sa revenim aici?

-pardon, te rog, numai putin sa trec! (aici o sa mor)

Am inteles ca n-o sa ajung niciodata la Cristina in ingramadeala aia - foarte subtil, Dumnezeu, foarte subtila metafora! - asa ca am facut pogo spre iesire si Cristina in urma mea

ea: Vin si eu afara.
Eu: ok (ce misto ar fi sa se legalizeze prostitutia si sa fie asa, filiale in toate zonele importante. Sa auzi o conversatie din treacat "au pus prostituate si la Iancului"). Ah, uite-l pe Victor, hai sa-l salutam! (hai sa fugim departe, departe, noi doua, mana-n mana, undeva intr-o cabanuta, in pustietate,unde sa nu mai fim niciodata nevoite sa ne gandim la el).

-Buna (mi-e frig si frica, frig, frica, frig, frica)
Victor: Ce faci, ma?
eu: Super (m-am saturat de viata asta)

Nu-l mai vazusem de la Dezastru. Cand s-a facut frig am intrat inauntru. Ramasese doar o curva cocotata pe bar.

Baiat: Mojito.
Eu: Aaaa mersi! (sete, multumesc!)
Baiat: Vii peste o saptamana in Vama?
Eu: Hmm (oare vrea sa fim prieteni?) Nu prea am bani (n-am bani).
Baiat: Am eu casa acolo, si vedem cine ne duce cu masina.
Eu: Oricum trebuie sa-ti dau bani pe cat stau, ce naiba (daca as fi cu el n-ar mai trebui sa platesc niciodata cazare. Niciodata. Viata mea ar fi o permanenta vacanta la mare)
Baiat: A dat Franta gol, sau ce dracu ...
eu: ... (cred ca e timpul sa mai am o relatie)
baiat: Nu inteleg, cine a dat gol?
eu: ... (totusi n-am mai avut un prieten de 4 luni, nu e normal pentru varsta mea. Deja parca au inceput astea sa devina suspicioase. Da, e timpul)


Am pornit spre casa, continuand sa visez la acel lant de prostituate, la o lume mai draguta. Era 6 dimineata cand m-am bagat in pat, pasarile cantau, se lumina romantic de zi, tata a spart usa de la scara pentru ca interfonul era stricat ... parul din parti ravasit peste chelie si nicio explicatie. M-am bagat la loc in pat si mi-am amintit de:

Good day sunshine

Lucrurile devin ciudate. De la un timp viata pare sa fie o interminabila pauza de tacere stanjenitoare cu Dumnezeu. Ieri pe strada a dat un caine peste mine, mergea cu fata in pamant, ca un barbat la costum care intarzie la o intalnire. Am fost atat de speriata ca mi-am anulat excursia la munte si m-am bagat in pat.

"Nu. Nu,nu,nu,nu. Trebuia sa-i zic vreo doua. Ce cauti sa fii caine daca ai serviciu? saaau .. Tu nu te uiti pe unde mergi in patru labe? sau...". Dar aceeasi tacere stanjenitoare. Venisem de la liceu unde, printre versuri de Bacovia, Cristina isi punea din minut in minut urmatoarea problema: "Mai avem alcool? Hai ca nu se uita profa!"
"Ti-am zis ca nu!" ma rastesc eu si-o plesnesc peste mana. "O sa ne vada astea si stii ca ele vor orice bem noi. 'Cafeaaaa?? Vreau si eu!!!! Cacat??? Vreau si eeeu!' Toata lumea vrea sa fie ca noi, fata! Sau asta era in alt film?"
Pe culoarele liceului a inceput sa umble fantomatic Anticristul. O fata micuta si inspaimantatoare care arata ca un drac. Si pe care am vazut-o ieri zburand pe orizontala la geamul meu. Ma jur. Eu ma gandeam sa ma imprietenesc cu ea pentru ca pare sa stie chestii. "Daaa in sfarsit vom mai avea si noi o prietena" zice Cristina batand din palme. "Poate are haine mai misto pentru papausile Barbie!" zice ea revenind la stadiul de fetita de 7 ani. Iarba are efectul asta asupra ei, mai ales cand vrea mult mult de tot sa fie cu mintea in alta parte. In baia fetelor, cea de la etaj, este un wc incapator, nu ca celelalte, aici poti dansa, poti canta. Este wc-ul de lux al liceului, are si fereastra, e ca o mica casutza. "Cineva" prea entuziasmat a stricat incuietoarea asa ca nu mai este folosit pe post de wc, este doar o casutza. E casuta pe care ne-o facusem eu, Cristina si Maria cand eram mici, cu mult inainte sa ne cunoastem, in cutia de la TV.

Pentru ca acasa nu mai sunt in siguranta de cand a intrat o libelula in camera mea si n-a mai iesit, s-a ascuns pe undeva. Acum traiesc cu frica in mine, stiind ca oricand m-ar putea lua prin surprindere.

O inmormantare ieftina la Straulestiul neamului mi-a reunit familia. Mama e inca amutita de noutatea fenomenului de divort finalizat dar fost sot replantat fara comentarii in vechiul lui dormitor si refuza sa creada ca asta se intampla de-adevaratelea ignorandu-i complet prezenta, ceea ce face faptul ca nu mai poate sa intre in propriul ei dormitor destul de amuzant. Apartamentul asta devine casa mortilor vii, ceea ce inseamna ca diminetile sunt mult mai linistite si prielnice cafelei de dimineata.

O alta veste buna este ca am un filtru de cafea foarte dragut.

Canutza om sucit si prietenii

A inceput iar scoala si eu, salvatoarea nerecunoscuta a elevilor pierduti de pretutindeni, imi continui lupta salbatica si nejustificata impotriva a orice se nimereste in fata mea intr-unul dintre multele momente de amnezie, brusca schimbare a personalitatii sau pierdere totala a sperantei insotita de obicei de un concert de vioara. Astfel, noaptea ma strecor in spatele liceului si vandalizez un indiciu important fara de care locuitorii din zona respectiva ar fi pierduti: tablia pe care scrie sectorul 2. Instructiuni: se ia un marker, se taie doiul si se scrie 1. Apoi se alearga furtunos inspre negura noptii si, intre doua accese de ras malefic se striga cu ecou: "V-am facut-oooo...". Urmatorul pas este intoarcerea cladirii cu spatele. Astfel, toata lumea va fi confuza si va incepe sa planga de necaz.

E dragut ca avem un nou profesor de franceza, inadaptat universal, zambeste constant, are din cand in cand impulsul de a iesi pe usa in mijlocul conjugarii pe tabla a verbului manger si isi suceste tot corpul cand apuca un pix in mana. El este Canuta om sucit in viata de apoi, rebotezat in apa academica si trimis sa fie subminat si umilit si subapreciat de razboiul hormonilor.

Cum soarta ne-a asezat pentru al 4-lea an in aceeasi banca, eu si Cristina am inceput sa fim iar prietene, desigur, cu ocazionalele lovituri 'neintentionate', jigniri mascate, slabirea suruburilor de la scaun, presararea pranzului cu otrava pentru soareci si alte mici imperfectiuni in relatia noastra, de altfel perfect normale pentru acest anotimp ploios.
E trist ca ne uram da' continuam sa fim pe aceeasi lungime de unda.

Aaaaa ia sa ma uit eu la noul epsiod Gossip Girl. Ce ma enerveaza ca l-au bagat pe lordu ala printre personaje.

Viorica de la Clejani

ia sa mai pun eu un videoclip aici:

like a record baby round round

Avusesem un vis ciudat si n-am vrut sa mor singura asa ca am luat telefonul si-am sunat-o pe Maria: "Vin si eu maine-n Vama!". M-am ridicat din pat si pentru un moment am crezut ca sunt in piata si-am inceput sa dau coate multimii ca sa pot ajunge la bucatarie. In 5 secunde iesisem invingatoare, nimeni n-a reusit sa ma opreasca. Da, am facut ce-am vrut eu. M-am prabusit pe gresie.

Pe tren Cristina iar dormea fara sa respire, iar face glume de-astea, ca atunci cand m-am imbatat si am vrut sa chem salvarea pentru ca nu i se misca pieptul cand dormea. Ma furisasem pe varfurile picioarelor pana la telefon, ca sa n-o trezesc cand e moarta (ar fi putut fi irascibila), cand am fost prinsa.

In cort a fost frig ca dracu', m-am trezit cu febra, cu ochii umflati si cu fundul Cristinei in stomac. M-am bagat la dus, am asteptat sa curga apa calda 7 zile si 7 nopti apoi m-am spalat cu rece. 6 dimineata, m-am asezat singura la masa din curte si la picior am gasit o sticla de vin pe care scria: "Daria are voie sa bea". Mi-am facut noi prieteni care-mi lasa indicii pe sub mese si prin copaci.

In sfarsit au inceput copiii sa se joace si cu mine.

Noaptea pe plaja se auzea Dead or Alive. Cristina nu dansa pentru ca un baiat cu care venisem intrase in coma alcoolica si trebuia sa arate ca-i pasa, se antrenase intr-o conversatie amanuntita cu niste oarecare vizavi de ce s-a intamplat, cine cum a participat, altii ca ea care simt nevoia sa-si inventeze tragedii din plictiseala.

M-am asezat la mal sa astept rasaritul. Nu se mai auzea muzica, marea era linistita, doi barbati alergau in viteza spre mine!!!!! "Sa vezi ca astia vor sa-mi fure slapii, altfel de ce s-ar grabi asa? Pai n-au mai vazut ei slapi ca astia ...slapi de slapi, 5lei, nu ca rahaturile lor de 3lei!". Mi-am strans puternic slapii in brate si cei doi m-au depasit cu mana goala. "Asa! Fugiti! Cred si eu!".